Turistul trebuie să cunoască nu numai caracteristicile climatice ale regiunii cercetate sau variatia elementelor meteorologice in raport cu cresterea inăltimii terenului, dar si desfăsurarea viitoare a vremii inainte de plecarea in excursie.
In afară de notiuni de meteorologie, un ghid turistic trebuie să cunoască, in mod deosebit; caracteristicile climatice ale muntilor nostri in fiecare lună.
Trebuie să cunoască de asemenea epocile de ceată, de ploaie, de grindină, de zăpadă si viscole, viata zăpezii si epocile de declansare a avalanselor.
Aerul, pe care il respirăm continuu din momentul nasterii si pină la moarte si care ne inconjoară din toate părtile, imbracă pămantul ca o haină gazoasă numită atmosferă (atmos = aer, abur ; sfera = invelis).
Atmosfera este un vestmant transparent, fără culoare, fără gust si fără miros, care intretine viata si arderea pe pămant; oamenii nu-si dau seama de existenta ei decat atunci cand se pune in miscare sub formă de vant.
Fără atmosferă, cerul ar părea de culoare neagră, iar soarele ca un disc de foc orbitor ; noaptea ar veni si ar dispărea brusc ; nu am mai vedea acele culori aurii si purpurii ale aurorelor sau ale amurgului ; nu am avea nori, ploi, ninsori etc.; ziua ar fi o lumină vie si puternică numai in locurile unde ar cădea razele solare, in timp ce in rest ar fi un intuneric profund. Temperatura, ziua, ar urca la 100°, fierband apa in rauri, iar noaptea, un ger de 100° sub zero ar ingheta rapid totul. Pamantul ar fi gol, numai desert sau stancă.
Compozitia aerului atmosferic, stabilită la "Conferinta Mondială Meteorologică" din 1947 la Washington, pe baza ultimelor măsurători, este următoarea :
Azot ............................78,09%
Oxigen ......................... 20,95%
Argon ............................0,93%
Bioxid de carbon ...............0,03%
Neon .............................0,0018%
Helium ...........................0,00033%
Krypton ..........................0,0001 %
Hidrogen .........................0,0005%
Xenon ............................0,000008%
Ozon .............................0,000001 %
Radon ............................0,000000000000000006%
Această compozitie a aerului rămane neschimbată pană la 12.000 km inăltime ; de la această inăltime amestecul gazelor se modifică putin.
Atmosfera a fost impărtită in mai multe strate, după punctul de vedere considerat ca bază ori criteriu.
Astfel, din punct de vedere chimic, a fost divizată in 3 pături:
- pătura de azot - de la sol pană la 80 km inăltime ;
- pătura de hidrogen, cuprinsă intre 80 si 200 km inăltime;
- pătura geocoronium, se intinde peste 200 km altitudine.
Din punct de vedere fizic, atmosfera a fost impărtită in trei pături principale:
1. Troposferă, sau pătura de jos a atmosferei, groasă de 10-12 km, se găseste intr-o continuă frămantare si aceasta in toate directiile.
2. Stratosfera, sau pătura linistită a atmosferei, se întinde intre 10 si 80 km inăltime.
Zona care separă troposfera de stratosfera se numeste tropopauză.
3. Ionosfera sau pătura formată din ioni.
Desi aerul este un corp incolor, atmosfera ne apare pe vreme senină de culoare albastră. Această culoare albastră a cerului sau a atmosferei inalte se explică astfel :
Lumina solară, care este o lumină "albă", este formată in realitate dintr-o multime de radiatii vizibile, colorate intr-o gamă ce merge de la violet pană la rosu. Praful si vaporii de apă din aer lasă să pătrundă pană la noi razele albastre si violete, absorbindu-le pe cele galbene si rosii. Din această cauză, atmosfera ne pare că este albastră.
Cu toate că pulberile atmosferice sunt numeroase numai in păturile de jos ale aerului, cerul ne apare si mai albastru de pe creasta muntilor inalti sau din avion, si aceasta se explică in felul următor: la mari altitudini, desi pulberile materiale sunt foarte putine sau de loc, in schimb sunt numeroase moleculele materiale ale elementelor care alcătuiesc aerul, ca cele de azot, oxigen etc. La mari inăltimi avem deci un mediu plin de particule mult mai fine decat cele de praf, din păturile inferioare, astfel că ele difuzează mai bine radiatiile scurte din portiunea spectrului cuprinsă de la albastru la violet.
Se stie că la răsăritul si apusul soarelui culoarea cerului nu e albastră, ci galbenă sau chiar rosie. Aceasta se datoreaza faptului că lumina soarelui, cand astrul e aproape de orizont, traversează o grosime mai mare a atmosferei decat atunci cand el e vertical deasupra capului nostru.
Din această cauză, lumina intalneste o mai mare cantitate de pulberi si, cum pulberile sunt si ele mai mari, fiind in vecinătatea solului, difuzează razele luminoase cu cea mai mare lungime de undă, deci razele galbene si rosii; acestea dau cerului culoarea lor.
Particulele fine dau cerului culoarea albastră, iar cele mari - culoarea galbenă-rosiatică.
Cand aerul contine din abundentă picături fine de apă - care sunt mai mari decat moleculele de gaz si mult mai mici decat pulberile solide atunci acestea difuzează toate radiatiile din care e alcătuită lumina solară si din amestecul acestora cerul ia un aspect alb-lăptos.
Elementele (factorii) care caracterizează atmosfera sunt: temperatura, presiunea, umezeala, vantul si electricitatea aerului. TEMPERATURA AERULUI
Razele soarelui, care ajung la suprafata pămantului după un drum de aproape 150.000.000 km, reprezintă o energie care se manifestă prin diferite fenomene.
Lumina solară e compusă din 7 alte raze de culori diferite si anume : rosu - portocaliu - galben - albastru - verde - indigo - violet. Aceste culori, obtinute prin descompunerea razei solare, mai poartă numele de spectru luminos solar.
Razele spectrului solar au intensităti diferite, astfel:
- razele galbene au maximum de intensitate luminoasă ;
- razele rosii si infrarosii au maximum de intensitate termică;
- razele violete si ultraviolete au maximum de intensitate chimică. CUM SE INCALZESTE ATMOSFERA
Desi pare greu de admis că temperatura scade pe măsură ce ne apropiem de soare, aceasta este realitatea. Este destul de bine cunoscut faptul că acei ce se urcă vara in atmosferă se imbracă in haine groase; după cum mai e cunoscut faptul că pe varfurile muntilor inalti zăpada nu se topeste niciodată.
Explicatia este următoarea :
Soarele răspandeste căldura in jurul lui prin radiatii, iar razele-solare, traversand aerul atmosferic, străbat toată atmosfera fără a o incălzi, mai ales atunci cand e pură.
Cand ajung la suprafața solului, o parte din aceste raze este reflectată in spatiu (datorită acestor raze reflectate vedem mai toate corpurile din natură), o altă parte din ele - cea mai mare - este absorbită de uscat si de apă ; din acest moment razele devin, din luminoase, obscure.
Această căldură obscură, provenită din transformarea razelor solare, acumulandu-se in sol si apă, determină ridicarea temperaturii solului si a apei. Uscatul si apa nu păstrează această căldură, ci o radiază in păturile de aer din imediata lor apropiere. Cum aceste radiatii ale solului sunt obscure, atmosfera nu le lasă să o străbată, astfel că ea retine cea mai mare cantitate din ele. Aerul care va fi mai aproape de suprafata solului se va incălzi mai intai si mai mult, apoi cel de deasupra, de la o mai mare distantă.
In afară de radiere, atmosfera se incălzeste de la sol si prin conductibilitate, precum si printr-o serie de curenti de jos in sus, numiti curenti de convectie.
Atmosfera, deci, se incălzeste de jos in sus. Cu cat cantitatea de căldură radiată de soare va fi mai mare, cu atat solul si aerul se vor incălzi mai mult.
Aerul se incălzeste de la sol. Cand pămantul, uscatul si apa se răcesc, atunci si aerul se va răci in contact cu solul sau cu obiectele răcite de pe suprafata pămantului. RĂSPANDIREA CĂLDURII IN ALTITUDINE
Temperatura descreste o dată cu inăltimea din două motive:
1) aerul din altitudine e depărtat de sol, sursa lui principală de incălzire;
2) in inăltime, densitatea aerului ca si presiunea lui scad, iar aerul care urcă de la sol, ajuns sus, se răceste prin destindere.
Cand atmosfera este uscată, temperatura scade cu 1° pentru fiecare 100 de metri, iar cand este umedă, cu 0,5° la 100 metri de urcare sau cu un grad pentru fiecare 200 metri. Acest lucru se explică prin faptul că vaporii de apă, care se găsesc in aer prin condensare, dau căldură aerului in care ei plutesc. Acesti vapori impiedică de asemenea pierderea căldurii radiate de scoarta pămantului, constituind un fel de haină, protectoare, rol pe care nu-l are aerul curat si transparent.
Măsurătorile au arătat că pe munte scăderea de temperatură este de 0,6° pentru fiecare sută de metri. In muntii izolati sau pe varfurile conice, scăderea de temperatură este mai accentuată decat pe pantele unui masiv lat, unde suprafața de insolatie este mare.
Scăderea de temperatură este mai mare ziua decat noaptea si de asemenea este mai mare vara decat iarna. PRESIUNEA ATMOSFERICĂ
- timp frumos + presiune in crestere = vreme buna;
- timp ploios + presiune in crestere rapida = vremea se indreapta;
- dupa precipitatii presiunea scade = in continuare vor fi precipitatii;
- precipitații + presiune in scadere = precipitatiile se intensifica;
- timp frumos + presiune in scadere usoara (1-2 mm/24 h) = vremea se strica dupa cateva zile;
- timp frumos + presiune in mare scadere = vremea se strica repede;
- cer noros + presiune in scadere = ploaia este aproape;
- cer noros + presiune in crestere = inseninare dupa cateva ore;
- presiune constanta = vreme constanta;
Greutatea sau forta cu care apasă aerul asupra scoartei pămantului se numeste presiune atmosferică.
Atmosfera apasă pe fiecare centimetru pătrat din suprafata pămantului cu o greutate de aproximativ 1 kg. Presiunea aerului se măsoară cu barometrul, instrumentul fundamental al meteorologiei.
Intre temperatură si presiune este un raport invers si anume : cu cat temperatura creste, cu atat presiunea scade ; cu cat temperatura scade, cu atat presiunea crește.
Umezeala influentează de asemenea presiunea atmosferică. De aci se deduce usor că presiunea atmosferică va fi cu atat mai mare cu cat aerul va fi mai uscat si va fi cu atat mai mică, cu cat aerul va fi mai umed.
Altitudinea este factorul cel mai important, care face să varieze presiunea aerului. Cu cat ne ridicăm mai sus in atmosferă, cu atat aerul se răreste, iar gazele care il compun sunt mai usoare, de aceea si presiunea scade. In stratele atmosferice din apropierea suprafetei pămantului, care sunt si mai dense, presiunea atmosferică scade mai repede decat in stratele superioare.
Valorile presiunii atmosferice la diferite inăltimi, precum si scăderea presiunii aerului pentru fiecare metru de urcare.
Altitudine
Presiunea aerului
Scaderea de presiune pe fiecare metru de urcare
0 m
760 mm
0,095 mm
100 m
750,5 mm
0,095 mm
200 m
741,1 mm
0.094 mm
300 m
731,9 mm
0,092 mm
400 m
722,9 mm
0,090 mm
500 m
714 mm
0,089 mm
1000 m
670,6 mm
0,087 mm
2000 m
591,7 mm
0,079 mm
3000 m
522,1 mm
0,070 mm
4000 m
460,7 mm
0,061 mm
5000 m
406,5 mm
0,054 mm
10000 m
217,4 mm
0,037 mm
20000 m
63,2 mm
0,016 mm
Un centimetru cub de mercur cantărind 13,6 grame, greutatea coloanei de aer va fi de: 76 X 13,6 = 1,033 grame.
Deci fiecare centimetru pătrat din suprafata corpului nostru suportă o presiune de 1 kg si 33 g si cum corpul omenesc oferă in medie o suprafață de un metru si jumătate sau 15.000 centimetri pătrati, inseamnă că un om de mărime mijlocie suportă:
15.000 X 1,033 = 15.400 kg.
Cand presiunea creste succesiv, circulatia sanguină se măreste, omul are senzatia de frig, respiratia pare usoară, aerul pare tare si tot orgairasmul se inviorează.
Cand presiunea scade mult si continuu, senzatiile pe care le simte omul, sunt mai accentuate si incep prin călduri, oboseală, mancărimi de piele, palpitatii, miscări greoaie, enervare, respiratie grea, sufocare, dureri de cap si indispozitie generală.
La mari altitudini, in muntii mai inalti de 1800 m, unde presiunea diminuează cu mai mult de 170-200 mm, presiunea exercită o influentă nefavorabilă asupra organismului. Omul are o senzatie de oboseală, o respiratie scurtă, nu are poftă de mancare, i se infundă urechile, are dureri de cap si e cuprins de o mare somnolentă. Aceste simptome se atenuează cand omul stă linistit si se agravează cand face miscări.
Desi lipsa de oxigen se face simtită de la 1500 m, cand metabolismul incepe să se accelereze, răul de munte se produce frecvent si obligatoriu la 3000 m, cand cantitatea de oxigen este cu un sfert mai mică decat la nivelul mării.
La 4000 m altitudine incep tulburările de acomodare la mari inăltimi si anume numărul respiratiilor pe minut creste de la 17 la 40, iar pulsul - de la 80 la 140.
La 5000 m inăltime nu rezistă decat turistii adaptati la inăltime sau care au in sangele lor un număr mare de globule rosii, circa 6-8 milioane intr-un centimetru cub de sange.
La 6000 m numai alpinistii inzestrati pot rezista fără aparat de oxigen, intrucat la 6500 m densitatea aerului este redusă la jumătate.
După 7000 m, chiar pentru alpinistii cei mai bine inzestrati, cu rezistentă la înăltime si bine adaptati, cu peste 8,5 milioane globule rosii la un centimetru cub de sange, viata este permanent in pericol fără aparatul de respiratie.
CUM SE FORMEAZĂ NORII
Intre ceată si nori nu există altă deosebire decat aceea că ceata se formează in contact cu suprafata pămantului, in timp ce norul se formează la inăltime.
Cand suntem intr-o vale, observăm deseori pe munte nori, iar cand urcăm pe varful muntelui, constatăm că intrăm in ceată. Ceata de pe varful muntelui apare ca nor cand este observată din vale.
Norii nu sunt altceva decat picăturile de apă asociate in roiuri si care stau in suspensie in aer. Picăturile care formează norii sunt foarte mici, avand un diametru cuprins intre 0,02 mm la 0,006 mm.
Cand se măresc, ajungand la un diametru de 0,04 mm, nu mai pot sta in suspensie in aer si cad spre pămant sub formă de ploaie.
Intr-un metru cub de nor se găsesc circa 700 milioane picături de apă. Distanta dintre picăturile de apă care alcătuiesc norul este de cca. 2 mm.
Norul se formează la partea sa superioară si se evaporă la baza sa. Se poate spune că din orice nor plouă, dar că ploaia se evaporă de cele mai multe ori inainte de a ajunge pe pămant.
Norul, odată format, cade continuu spre pămant. Căderea lui este inceată din cauza rezistentei aerului; numai din cauza refacerii in partea lui superioară, pare că norul isi mentine inăltimea.
Cand norul se formează la temperaturi sub 0 °, este alcătuit din cristale mici de gheată. In acest caz, vaporii de apă trec direct din starea de gaz in starea solidă, de cristale de gheată. Aceste cristale au, in general, 3 forme: de lamele hexagonale, prisme hexaedrice și ace.
Cand mai multe cristale de gheată se unesc intre ele, formează fulgii de zăpadă. Acesti fulgi, fiind mai grei si neputand sta in suspensie, in aer, cad la pămant sub formă de zăpadă. NORI CARACTERISTICI MUNTILOR
Nori de briză (fig. 27). Dimineata, aerul umed din văi urcă prin incălzire spre varful muntelui,
unde, prin răcire, vaporii din el condensează, transformandu-se in nori de tip Cumulus. Seara, briza devine descendentă si aerul isi ia drumul spre văi, unde se răceste prin radiatie, producand ceată sau nori stratus.
Căciula sau umbrela muntelui. Norii denumiti astfel au o formă circulară, care se formează si stationează pe varful izolat al munților (fig. 28).
Sunt produsi de curentii ascendenti si pentru că acesti curenti sunt puternici, cand presiunea aerului este scăzută, norii in formă de căciulă, coif sau umbrelă anuntă "timp ploios".
La noi in tară sunt foarte cunoscute asemenea căciuli pe "Postăvarul", "Codlea", "Bucsoiul" etc. si localnicii fac pronosticuri de timp după aceste "căciuli", cu un mare procentaj de reusită.
Steagul muntilor este un nor de varf pe care curentul general din altitudine il prelungeste in sens orizontal, rupandu-l in fasii (fig. 29). Se formează inaintea timpului rău. De la distantă, muntele pare un vulcan in eruptie.
Fumul muntilor este o dară noroasă, care se prelungeste in lungul lantului muntos, pornind dintr-un varf mai ridicat ce pare că fumează (fig. 30).
Ochiul furtunii. In general, dimineata, pe un cer complet senin, apare deasupra unui masiv muntos un nor alb ca un glab putin alungit ce stă nemiscat deasupra regiunii, chiar dacă vantul suflă tare (fig. 31).
CLASIFICAREA PRECIPITATIILOR
După formă sau după starea lor fizică, precipitatiile se impart in 3 grupe si anume:
- hidrometeori aposi: ceata, burnita, ploaia, roua;
- hidrometeori mixt: lapovita, ploaia cu grindină;
- hidrometeori solizi: zăpada, măzărichea, grindina, bruma, poleiul, chiciura.
Ceata de nor
Crestele, ca si varfurile muntoase mai inalte de 1500 metri, sunt des frecventate de o serie de cete călătoare care nu sunt altceva decat nori purtati de vant, ce trec cu baza lor sub creasta muntelui pe care o imbracă, mai mult sau mai putin temporar, intr-un val de ceată.
Cand aerul este uscat, norii ocolesc varful muntilor, trecand pe deasupra lui, asa cum se intamplă mai ales vara. De multe ori insă, cand norii sunt grosi, iar aerul are o umiditate mare, norul in loc să depăsească varful muntelui coboară si mai mult, imbrăcand creasta intr-o ceată groasă insotită si de vant tare.
Durata acestor cețe depinde de extinderea norului; astfel, norii Cumuliformi dau o ceață pe vîrf de scurtă durată, de la cîteva minute pînă la 3 ore.
Norii Stratiformi dau ceturi care persistă 6-10 ore si cateodată 2-3 zile in sir. Iarna acesti nori dau ceturi care persistă săptămani intregi la inăltimi cuprinse intre 900 si 2100 m.
Peste această inăltime, vremea este frumoasă, cu cer senin si vizibilitate foarte bună.
"Ceturile de nor" sunt singurele care pot fi insotite de vanturi tari si mai toate dau burnite sau udă abundent solul ori obiectele. Iarna ele sunt insotite si de viscol; nu se recomandă continuarea excursiei pe o asemenea vreme.
Vantul
- dimineata, aer rece, cer senin sau putin noros + vant slab fara directie precisa = vreme frumoasa;
- dimineata, aer cald, cer senin + fara vant = furtuna dupa-amiaza vara, ceata seara iarna;
-vantul bate din directii opuse la poale fata de creste = vremea se strica repede;
- aer rece, precipitatii + vant tare dinspre S = vreme rea mai multe zile;
- timp frumos + vantul se inteteste dinspre N-V, sufland violent pe creasta = vremea se strica;
- vreme rea + vant cu directie constanta = vremea nu se schimba;
- timp frumos + vant tare sau moderat dinspre N mai multe zile = vreme buna si zilele urmatoare;
- dimineata, aer cald, cer senin + vant tare dinspre S = vreme calda mai multe zile;
- vreme rea + vant tare sau moderat dinspre N, N-E = vremea se va ameliora;
Temperatura variază de la un loc la altul, iar impreună cu ea variază si presiunea ; de aceea, aerul se află intr-o continuă miscare, din locuri cu presiune mare spre regiunile cu presiune mai mică.
Această miscare a aerului din regiuni unde densitatea sa e mai mare (presiunea mai ridicată sau temperatura mai coborată) spre regiuni unde densitatea aerului e mai mică (presiunea mai coborată sau temperatura mai ridicată) e cunoscuta sub numele de vant.
Miscarea aerului sau vantului se face intr-o directie paralelă cu suprafata pămantului sau foarte putin inclinata.
Celelalte miscări ale aerului, care nu sunt orizontale, poartă numele de curenti. Astfel miscarea aerului de jos in sus in directie verticală se numeste curent ascendent, iar miscarea inversă, de sus in jos, e numită curent descendent.
Viteza vantului (distanta pe care o parcurg particulele de aer intr-un anumit timp) se apreciază in diferite unităti ca : metri pe secundă, km/oră, mile/oră, noduri sau alte unităti conventionale in meteorologie.
m/s
Descriere
Conditii
Viteza vant
0
calm
Frunzele nu se misca. Fumul se inalta vertical.
<2km/h
1
Vant perceptibil
Frunzele nu se misca. Miscarea vantului e vizibila doar la fum.
3,6-5 km/h
2
Vant foarte usor
Frunzele se misca. Simtim adierea vantului pe fata.
7-11 km/h
3
Vant usor
Frunzele si ramurelele mici sunt in miscare continua, de mica amplitudine.
11-20 km/h
4
Vant moderat
Praful si hartiile de pe jos se ridica. Crengile copacilor sunt in miscare continua.
22-29 km/h
5
Vant semnificativ
Ramurile mici ale copacilor se misca. Steagurile flutura.
31-36 km/h
6
Vant puternic
Crengile mari ale copacilor se misca. Folosirea unei umbrele devine dificila.
40-50 km/h
7
Vant foarte puternic
Copacii se misca cu toata tulpina. E nevoie de efort pentru a merge contra vantului.
52-61 km/h
8
Vant extrem de puternic
Se rup ramurele din coroana arborilor. Masinile isi pierd directia pe drum.
63-72 km/h
9
Inceput de furtuna
Crengi cad din copaci. Structurile sunt usor afectate.
76-86 km/h
10
Furtuna
Copacii sunt scosi din radacina. La cladiri se produc daune ale structurilor
88-101 km/h
11
Furtuna violenta
Daunele asupra cladirilor sunt produse la scara larga.
104-115 km/h
12
Uragan
Daune severe si extinse (copaci, cladiri).
119 km/h
In Carpatii nostri sunt patru categorii de vanturi : periodice, neregulate, locale si ciclonare.
1. Briza de munte si briza de vale sunt vanturi periodice, care se produc in fiecare zi pe panta unui munte, intre poale si varf.
Briza de munte este vantul de seară care coboară de pe creasta muntelui la vale. După apusul soarelui, varful muntelui, găsindu-se intr-un aer mai transparent, se răceste mai repede decat valea, unde aerul e mai umed. Din această cauză, aerul rece de pe inăltimi, mai dens si mai greu, coboară in valea caldă. Această coborare a aerului rece in vale constituie briza de munte.
Briza de vale este vantul de dimineată care urcă din vale spre creasta muntelui. După răsăritul soarelui, varful muntelui se incălzeste mai repede si mai puternic decat valea, intrucat aerul e mai transparent sus si razele solare bat creasta muntelui cu mult mai devreme decat fundul văii. Aerul rece din vale urcă pe panta muntelui pentru a lua locul celui cald de pe varf.
Acest vant de dimineată, care urcă din vale pe creastă, e briza de vale.
2. Curentii ascendenti si descendenti sunt miscări ale aerului in plan vertical de jos in sus si de sus in jos. Acesti curenti sau vanturi verticale au un caracter periodic, zilnic. Dimineata, cand se incălzeste scoarta muntelui, se incălzeste si aerul in contact cu solul si, devenind mai usor, urcă in sus, formand curentul ascendent.
Curentii ascendenti au viteză destul de mare, de 3-4 m/sec.; uneori sunt cu mult mai puternici.
Aerul cald ajuns la mari inăltimi, unde e frig, se răceste si prin răcire isi condensează vaporii de apă formand norii Cumulus, atat de frecventi la amiază in toti muntii.
Seara, cand solul muntelui se răceste, curentii ascendenti incetează de a se mai forma si in locul lor apar curentii descendenti, alcătuiti din aerul rece din inăltime, care, fiind mai greu, coboară.
O dată cu acesti curenti coboară si norii Cumulus care, in coborare, se resorb, dispărand complet, pentru că picăturile de apă ce-i formează, dand de aerul cald, se evaporă, transformandu-se in vapori invizibili.
3. Vanturile variabile din munti sunt cu totul neregulate intrucat formarea lor depinde de distributia presiunii atmosferice pe intreg continentul Europei, astfel:
- Crivătul sau vantul de NE bate atunci cand presiunea aerului e mică in Iugoslavia si mare in Ucraina.
- Austrul sau vantul de vest suflă atunci cand presiunea e coborată in Ucraina si ridicată in Marea Mediterană.
- Băltăretul sau vantul de SE bate atunci cand presiunea e mare in Marea Neagră si coborată in Polonia si Cehoslovacia.
- Vantul de nord - polarul suflă atunci cand in Balcani presiunea aerului e mică, iar in Scandinavia e foarte ridicată.
- Capricornul sau vantul de NV bate cel mai des pe crestele Carpatilor nostri.
4. Vanturile locale sunt foarte numeroase in munti, din cauza inegalitătilor de teren, de insolatie, de umiditate, de vegetatie, de inclinarea terenului etc.
Dintre principalele vanturi locale din muntii nostri amintesc :
- Orădeanul bate in Muntii Apuseni dinspre vest si nord-vest, aproape in tot cursul anului.
- Sărăcilă suflă în munții Banatului dinspre sud-vest, mai ales primăvara.
- Vantul mare suflă puternic pe panta nordică a masivului Făgăras, mai ales primăvara, cand topeste rapid zăpada.
- Făgărasul suflă in Ciucas si Bucegi dinspre vest in mai tot cursul anului.
- Ardeleanul suflă in Carpatii Moldovei mai ales primăvara si vara, avand directia vest, iar Munteanul dinspre sud.
5. Vanturile ciclonice sau vanturi turbionare sunt numeroase in zona de munte, unde neregularitătile terenului le fac să-si schimbe directia dintr-un loc in altul.
Cand loveste intr-un perete, vantul ricosează luand directie opusă, pentru ca, după o scurtă distantă, sa reintre in curentul principal, formand astfel un vartej sau un turbion.
In munti, toate vanturile formează astfel de vartejuri care dispar cand vantul slăbeste in intensitate. Vara vartejurile aerului sunt insotite de praful si nisipul stancilor, iar iarna de zăpada spulberată. Trecerea prin asemenea turbioane te orbeste, iar viteza lor te opreste din mers.
Ascensiunile pe vreme vantoasă si călduroasă sunt insotite de uscarea mucoaselor nazale si bucale, ceea ce necesită, de asemenea, un mare consum de apă.
Mersul contra vantului cere organismului un efort in plus, deci, pentru a invinge rezistenta mecanică a vantului, corpul execută un travaliu mai mare, obosind mai repede si mai mult.
Prin actiunea sa mecanică, vantul micsorează rezistenta organismului, mai cu seamă iarna.
Vanturile puternice exercită asupra turistului o presiune ce nu mai poate fi echilibrată de efortul fizic al organismului. Astfel, un vant de creastă de 20 metri pe secundă presează asupra corpului cu o greutate de aproape 30 kg. Turistul primeste in piept această greutate, pe care nu o poate suporta prea mult timp, astfel incat mersul contra vintului devine imposibil. Cand vantul bate in rafale puternice, turistul primeste astfel de lovituri incat nu mai poate sta in picioare si riscă să fie aruncat, ca un obiect, in prăpastie.
Cand un vant puternic este insotit de zăpadă, măzăriche sau ploaie, acestea avand viteză de proiectile lovesc corpul cu atata putere, incat rănesc, orbesc sau omoară.
Vanturile puternice, indiferent dacă sunt glaciale sau toride, produc o dezolatie, o iritabilitate, dureri reumatice si accese de astm, iar sederea prelungită in campul de actiune al acestor vanturi duce la moarte prin sufocare, determinată de suflul lor.
Vantul mai are o actiune importantă asupra temperaturii si anume : aerul pare cu atat mai rece cu cat viteza vantului este mai mare. Chiar dacă aerul isi mentine temperatura si umezeala, senzatia de mai rece creste cu cat vantul este mai rapid.
De exemplu, un aer cu temperatura de 20° si saturat in vapori de apă, dacă se miscă numai cu 3 m/sec., este tot atat de rece ca si un aer care are numai 14°, dar este linistit.
Schimbarea de temperatură merge proportional cu cresterea vitezei vantului. Cand umezeala aerului este mică (20%), un vant de 3 m/sec, dă organismului senzatia că temperatura a coborat cu 8°.
Pe crestele aride de munte, unde umezeala relativă e în general mică, chiar dacă temperatura aerului indică la soare 10-15°, un vant de 10 m/sec., ne dă senzatia de inghet si organismul se manifestă ca atare, pielea se brobonează si se invineteste, ochii se inrosesc, fata se trage, se simt intepături in extremităti, degetele se inclestează etc. O dată cu incetarea vantului, senzatia de cald revine reclamînd dezbrăcarea hainelor groase.
AERUL SI LUMINA
Soarele
- apus pe cer albastru - timp frumos;
- apus cu nori - a doua zi precipitatii;
- soare violaceu la rasarit - precipitatii;
- soare cu halo - precipitatii;
- apus cu valvataie visinie - a doua zi precipitatii;
- rasarit pe cer alburiu sau portocaliu la orizont - vreme buna;
- luna traversata de fasii de nori la orizont - precipitatii;
- luna cu halo - precipitatii;
- luna stralucitoare - timp frumos;
- cer albastru inchis - timp frumos;
- dimineata, cer paclos, alburiu si aer cald - timp frumos;
- la rasarit cer auriu - timp frumos;
- la rasarit cer visiniu sau nori violacei - precipitatii in aceeasi zi;
- nori colorati pe margini in rosu, verde sau albastru - urmeaza precipitatii puternice;
- la apus cer senin aramiu - timp frumos;
Lumina pe care o primim de la soare produce in aerul atmosferic o serie de fenomene frumoase si interesante, dintre care cele mai des intalnite sunt: variatiile de culoare ale cerului.
Culoarea cerului, se datoreste imprăstierii sau difuziunii razelor luminoase de către particulele foarte mici pe care aerul le tine in suspensie.
Lumina albă a soarelui - formată dintr-o multime de radiatii colorate de la rosu la violet (după lungimea de undă) este difuzată de aceste corpuscule; difuziunea va fi cu atat mai mare cu cat lungimea de undă a luminii difuzate va fi mai scurtă. Deci, radiatiile albastre si violet vor fi cele mai mult difuzate; din această cauză, atmosfera ne apare albastră.
In regiunile de mare altitudine, unde particulele solide sunt rare, aerul, privit de jos in sus, ne apare tot albastru din cauza difuziunii luminii de către moleculele de azot, oxigen si alte elemente care compun aerul. Aceste molecule, care imprăstie radiatiile albastre si violete ale luminii, sunt foarte numeroase, circa 20 milioane de miliarde intr-un centimetru cub.
Seara si dimineata, cand razele solare străbat un strat de aer gros, intalnesc un număr mai mare de pulberi care, fiind mai aproape de sol, sunt si de dimensiuni mai mari, contribuind prin aceasta la difuzarea mai intensă a radiatiilor cu mare lungime de undă cum sunt cele galbene, si rosii. De aceea, la apusul si răsăritul soarelui, cerul ia o culoare galben-rosiatică.
Cand aerul e foarte umed, continand picături fine de apă in suspensie, ale căror dimensiuni sunt mai mari decat cele ale moleculelor si mai mici decat cele ale pulberilor de praf, sunt difuzate toate radiatiile ; din amestecul acestora, aerul, in grosimea lui, apare de o culoare alb-lăptoasă.
Lumina alburie transmisă prin nori dă acestora o culoare gri, cand sunt mai subtiri, si neagră, cand sunt mai grosi.
Cu cat ne urcăm mai sus pe crestele muntilor, cu atat cerul are o culoare mai albastră din cauza vaporilor de apă care sunt in cantitate mai mică si a razelor solare mai bogate in radiatii albastre, violete si ultraviolete; aceste raze bronzează turistii in cateva ore si sunt de temut din cauza asa-numitelor "lovituri de soare".
Aerul atmosferic este mai putin dens cu cat ne urcăm in altitudine. Această structură a atmosferei face ca razele de lumină ce pătrund in ea să fie refractate.
Se stie că o rază de lumină ce trece dintr-un mediu cu o anumită densitate la alt mediu, cu altă densitate, isi schimbă directia. Astfel, o rază de lumină, ce trece din aer in apă (mediu mai dens), e deviată spre stanga directiei sale.
Tot asa, o rază de lumină ce vine de la o stea e refractată de stratele de aer pe care le străbate ; refractia este cu atat mai mare cu cat raza a pătruns mai aproape de pămant unde aerul e mai dens.
Această rază de lumină nu parcurge un drum drept, ci unul curb. Din această cauză a refractiei luminii, noi vedem soarele si stelele nu la locul lor real, ci deplasate in pozitii aparente.
De asemenea, dimineata observăm soarele mai inainte ca el să fie trecut, in mod real, deasupra liniei orizontului, iar seara continuăm să-l vedem la marginea liniei de apus, desi, geometric, el este sub planul orizontului.
Refractia atmosferică ne lungeste durata de strălucire a soarelui cu mai multe minute.
Mirajul
Refractia aerului mai explică un fenomen interesant, foarte obisnuit in tările calde, care se intalneste si la noi in Bărăgan si mai rar pe platourile muntoase : mirajul.
In zilele calde, cand solul este incins puternic, observăm imaginea unui copac din depărtare sau a unei stanci răsturnate, asa cum apare imaginea unui copac sau a unei stanci in oglinda unui lac.
In acest caz, din cauza incălzirii puternice a aerului in contact cu solul, se creează mai multe straturi de aer, care sunt cu atat mai putin dense cu cat sunt mai aproape de sol.
Miraj inversat
In zilele calde de primăvară se observă, in preajma lacurilor alpine din masivul Făgăras sau Retezat, că ghetarii de pe lac plutesc în aer.
Acest fenomen impresionant este tot un efect de miraj, care se produce invers, pentru că păturile de aer au o densitate mai mare cu cat sunt mai apropiate de solul rece si inghetat.
Razele de lumină care pornesc de la ghetarul plutitor pe lac fac o curbă cu concavitate in sus si turistul vede ghetarul in prelungirea razelor reflectate.
Mărirea obiectelor sau deformarea lor este tot un miraj care se observă in zilele calde de iarnă sau primăvară, cand solul e inghetat si rece si cand stratele de aer sunt mai dense cu cat sunt mai apropiate de sol.
Razele de lumină, ce pornesc de la un brad situat pe o stancă, sunt refractate de aerul din ce in ce mai dens; turistul vede bradul in prelungirea ultimului segment refractat si bradul apare mult mai sus si mai mare.
Al doilea crepuscul
Se observă adesea seara, cand soarele apune, că varful norilor e rosu catva timp apoi el se intunecă rapid.
După 15-20 de minute se observă că varful norilor se colorează iarăsi intr-un rosu foarte viu si frumos. Acest fenomen se datoreste unui strat de aer cald, care se găseste in anumite zile la mari inăltimi si care reflectă razele solare cand astrul ajunge la o anumită distantă sub linia orizontului.
Acest fenomen, cunoscut sub denumirea de al doilea crepuscul, este tot un efect de miraj.
Curcubeul
Unul dintre fenomenele cele mai frumoase produs de razele de lumină este curcubeul, despre care toată lumea stie că se formează numai pe timp de ploaie, cand soarele nu este prea sus fată de orizont.
Curcubeul apare in partea opusă celei unde se găseste soarele si se formează pe fondul de culori gri al norilor din care plouă.
Curcubeul apare ca un arc, sau chiar mai multe, colorat foarte viu in culorile spectrului care se succed din interiorul spre exteriorul arcului, astfel: violet-indigo-albastru-verde-galben-portecaliu-rosu.
Cand apar deodată două curcubee, atunci cel exterior este mai slab colorat si culorile, la acesta, sunt dispuse invers, adică spre centru e rosu, iar in exterior - violet. Acest al doilea curcubeu nu apare izolat, ci imbracă pe primul la oarecare distantă, centrul lui fiind si centrul primului curcubeu. De cele mai multe ori, curcubeul de deasupra nu este tot atat de lung cat primul curcubeu, ci mai scurt, avand capătul dinspre pamant bine colorat, pe cand celălalt este difuz si rupt.
Curcubeul este un fenomen fizic datorit refractiei si reflectiei luminii razelor solare de către picăturile de ploaie.
Mecanismul producerii lui este următorul :
Raza de soare intrand in picătura de apă se refractă si se descompune in cele 7 radiatii colorate, (care combinate dau impreună lumina albă). Aceste 7 radiatii se reflectă in interiorul picăturii de apă si ies afară prin cealaltă jumătate a picăturii.
Cand ies din picătură se refractă din nou, pentru că aerul e mai putin dens decat picătura de apă. Razele solare intră albe in picătura de apă si ies descompuse in 7 radiatii colorate, dand ochiului impresia unei irizatii.
Curcubeul apare ca un arc si mai rar, o jumătate de circumferintă ; de pe varful muntilor, curcubeul se poate vedea si mai mare decat o jumătate de cerc, iar aviatorii il pot observa chiar sub forma unui cerc complet.
Benzile colorate, care alcătuiesc curcubeul, nu au aceeasi lătime, si aceasta pentru că lătimea lor depinde de mărimea picăturilor de apă din aer sau a celor ale ploii; astfel, cu cat picătura de ploaie e mai mare cu atat banda rosie e mai mare si cea violet mai ingustă. Cand cad averse de ploaie, curcubeul e foarte frumos si viu colorat, predominand rosul, pe cand atunci cand burnitează slab, curcubeul abia se observă, sau, dacă apare mai evident, domină culoarea violet.
Din acestea putem deduce cu sigurantă următoarele :
-cand curcubeul e mai violet, picăturile de ploaie sunt mici;
-cand curcubeul e mai rosu, ploaia are picături mari.
Formarea celui de-al doilea curcubeu se explică astfel: raza de lumină de la soare intrand in picătura de apă se refractă si se descompune in lumini simple, apoi se reflectă de două ori in interiorul picăturii de ploaie, de unde iese afară incrucisandu-se cu rosu care intră in picătură ; din această cauză culorile sunt inversate in al doilea curcubeu.
Curcubeul principal nu se formează decat atunci cand soarele se găseste deasupra orizontului la o inăltime mai mică de 42°, iar curcubeul exterior, cand soarele nu trece peste 54° deasupra orizontului.
Din aceste motive, in tara noastră, vara, curcubeul nu se poate observa decat dimineata sau seara, pe cand iarna, cand soarele nu se ridică prea mult deasupra orizontului, se poate forma la orice oră din zi.
Curcubeul se formează nu numai pe norul care se transformă in ploaie sau pe fasia de ploaie, dar si pe apa ce curge in cascadă, in aruncătoarele artificiale de apă, sau in apa fantanilor arteziene.
Curcubeul apare si noaptea atunci cand plouă in partea orizontului opusă celei in care străluceste luna. Curcubeele lunare se formează in acelasi mod ca si curcubeul solar.
Halo
Halo-urile sunt 2 cercuri luminoase, slab colorate, care se formează in jurul soarelui sau al lunii. Primul cerc luminos, in centrul căruia se află luna sau soarele e numit halo ordinar ; este colorat in rosu slab spre interior si are spre exterior o estompă gălbuie sau alb albăstruie. Acest cerc irizat are, in raport cu ochiul observatorului, un diametru sau o deschidere de 22°.
In afara acestui prim halo se află al doilea cerc luminos, mai slab colorat, dar cu culorile mai distincte. Acest cerc, numit marele halo, are un diametru de 45°.
Halo-ul se formează prin reflexia, refractia si descompunerea luminii soarelui sau lunii de către cristalele fine de gheată, ce formează norii inalti numiti Cirrus. Acesti nori care plafonează intre 6.000 10.000 metri inăltime sunt formati nu din picături de apă, ci din mici cristale de gheată hexagonale, in forme diferite de prisme, stele sau ace, care cad spre pămant.
Din cauza rezistentei aerului cristalele cad diferit; astfel, acele hexagonale cad in sensul lungimilor, in timp ce prismele turtite si stelele cad pe plat.
Halo-ul se formează numai in prezenta pe cer a norilor Cirrus si cum acestia sunt premergători timpului ploios, halo-ul are o mare importantă in prevederea timpului; după formarea lui vremea se strică, in mod obisnuit, in mai putin de 3 zile.
Curcubeul si halo-ul se confundă de multe ori in mintea unor oameni; mentionăm că aceste fenomene sunt deosebite intre ele, primul se datoreste refractiei razelor de lumină de către picăturile de ploaie, al doilea refractiei razelor de lumină de către cristalele de gheată ce alcătuiesc norii inalti; primul se formează in partea opusă soarelui, sau lunii, pe cand halo-ul apare numai in jurul soarelui sau lunii.
Coroana
Cercurile colorate, care se văd adesea in jurul lunii si mai rar in jurul soarelui, se numesc coroane si se deosebesc de halo-uri prin aceea că sunt mai mici, au culorile mai vii si sunt asezate invers, rosu in exterior si violet in interior, precum si prin modul de formare.
Asemenea cercuri concentrice irizate se observă in jurul luminilor (lămpi, lumanări, becuri electrice) pe care le privim printr-o sticlă acoperită cu aburi sau atunci cand le privim printr-o ceată, ori ne sunt ochii umeziti. Cand ne trezim noaptea din somn si aprindem un chibrit, observăm in jurul flăcării coroane colorate.
Coroanele lunare sau solare se formează numai atunci cand in dreptul luminii trimisă de aceste astre trec nori alcătuiti din picături de apă sau cerul e acoperit de o ceată inaltă.
Fenomenul se datoreste difractiei luminii de către picăturile de apă din nor sau ceata. Atat observatia cat si teoria matematică arată că, atunci cand razele de lumină albă intalnesc picături de apă avand acelasi diametru, sunt difuzate inegal si anume : proportional cu lungimea de undă a radiatiilor care compun lumina albă. Astfel, radiatiile rosii vor fi difuzate mai mult, formand un cerc rosu in exterior, pe cand radiatiile violet, cu lungime mică de undă, vor fi difuzate mai putin, formand un cerc violet in interior.
Aureola
Cand picăturile de apă ce formează norii sau ceata au dimensiuni foarte diferite, atunci si razele de lumină ce le intalnesc vor fi difuzate diferit; rezultatul va fi o serie de inele ale căror culori suprapunandu-se vor da o bandă circulară in jurul astrului de culoare alb-lăptoasă numită aureolă.
Cand norii sunt compacti si grosi nu se formează nici coroana si nici aureola, pentru că razele de lumină nu mai pot străbate prin ei.
Cele mai frumoase coroane sau aureole le formează norii mijlocii Altocumulus translucidus, subtiri si cu altitudinea cuprinsă intre 3.0004.500 metri.
Aceste fenomene optice sunt foarte importante in meteorologie pentru că ne dau indicatii asupra compozitiei norilor si anume: că ei sunt formati din picături de apă si nu din fulgi de zăpadă ; in acelasi timp coroana ne indică nori formati din picături egale, iar aureola pe cei alcătuiti din picături de dimensiuni neuniforme. Aceste fenomene mai anuntă si apropierea ploii.
Alti meteori luminosi Umbra muntilor
Cand te afli dimineata pe varful izolat al unui munte si privesti spre apus, la panza de ceată alburie, care se intinde de la picioarele tale pană la mari depărtări, sau la muntii indepărtati inveliti in paclă, se observă adesea, in primele momente după răsăritul soarelui, o aparitie fantastică negricioasă, care isi schimbă neincetat forma si care se indreaptă cu mare repeziciune spre tine, dispărand insă pe drum.
Acest fenomen optic care te infricosează la inceput, cand nu ai obisnuinta lui, nu este altceva decat umbra muntelui pe care stai si care se profilează la mare distantă pe ceată sau muntii din depărtare. Din cauza soarelui care urcă deasupra orizontului, această umbră se turteste si coboară lăsand iluzia că se indreaptă spre tine.
Spectrul lui Brocken
Dimineata, cand turistul se află pe un varf de munte inconjurat de o mare de nori, isi vede după răsăritul soarelui silueta proiectată pe nori. Umbra turistului apare foarte mult mărită, inconjurată de unul sau mai multe cercuri luminoase si colorate in culorile curcubeului. Silueta mărită si inconjurată de cercuri colorate se deplasează o dată cu observatorul, căpătand astfel un efect magic. Alteori, din centrul cercului pornesc niste raze difuze.
Acest fenomen a fost numit "spectrul lui Brocken", după numele muntelui Brocken, inalt de 1100 metri, din masivul Hartz, regiunea Hanovra, unde se observă des, pentru că acest varf este mereu inconjurat de panze noroase sub nivelul lui.
Cercul lui Ulloa
Tot dimineata, după răsăritul soarelui, turistul ajuns pe creasta muntelui isi vede imaginea inconjurată de trei cercuri colorate si un al patrulea cerc mai mare, albicios. Cercul cel mai mic este mai viu colorat si prezintă următoarea succesiune de culori din interior spre exterior : rosu-portocaliu, galben-verde.
Acest fenomen apare aproape de turist, la o distantă de 15-30 m si numai dacă acesta se uită inspre apus, la ceata care se risipeste in bătaia razelor soarelui. Este cunoscut sub denumire de cercul lui Ulloa, după numele unui călător spaniol "Ulloa", care l-a semnalat si descris intaia oară.
Aureola turistului
Un fenomen mai des este acela cand capul turistului isi are umbra inconjurată de o aureolă luminoasă proiectată pe un banc de ceată, care se ridică in partea opusă de unde răsare soarele.
Soare fals color
De multe ori după-amiază, inainte de apusul soarelui si după o ploaie, pe mijlocul norului inconjurat de curcubeu apare o pată strălucitoare, care nu este decat imaginea soarelui proiectată pe fondul intunecat al norului.
PREVEDERI CU AJUTORUL INSTRUMENTELOR
Instrumentele cele mai pretioase, cu care se poate aprecia evolutia viitoare a timpului, sunt: barometrul, termometrul, psicrometrul si aparatul de radio. Barometrul, care măsoară presiunea aerului, ne dă cele mai bune indicatii asupra timpului probabil si aceasta pentru că presiunea scade apreciabil cand aerul devine umed, favorabil deci innorării si precipitatiilor.
Pentru regiunile muntoase din tara noastră trebuie să se tină seama de următoarele date :
Altitudine
Iarna
Primavara
Vara
Toamna
Mijlocii
La 1000 m
673 mm
672 mm
675 mm
676 mm
674 mm
La 1500 m
632 mm
632 mm
636 mm
636 mm
634 mm
La 2000 m
593 mm
594 mm
599 mm
598 mm
596 mm
La 2500 m
555 mm
557 mm
563 mm
561 mm
559 mm
De exemplu, cand suntem la 2.000 m altitudine:
1. Dacă barometrul sau altimetrul indică o presiune de 602 mm sau mai mare, care in ultimele 24 ore nici nu a crescut si nici nu a scăzut, se poate conclude că vremea rămane frumoasă si caldă ; dacă timpul a fost ploios el devine uscat.
2. Dacă presiunea e de 602 mm sau mai ridicată si in ultimele 24 ore a crescut cu mai mult de 1 mm, atunci se poate deduce că timpul devine mai frumos, mai uscat si mai călduros.
3. Dacă presiunea e tot ridicată (peste 600 mm) insă scade lent (cu 1-2 mm in 24 ore) vremea se strică peste 2-3 zile. Apar mai intai nori inalti in formă de fasii fine cu carlige la capăt, apoi nori in formă de voal subtire, vantul se intensifică bătand dinspre vest si după 2-3 zile incepe ploaia.
4. Dacă presiunea dată de barometru e tot ridicată (peste 602 mm) insă scade rapid, cu 2-4 mm in 24 ore, vremea se strică chiar in aceeasi zi, fie că plouă fie că se produc furtuni si nori oragiosi ce dau averse si grindină, vantul se intăreste, iar temperatura scade. Iarna se produce ceată si ninsoare slabă.
5. Dacă presiunea e coborată sub 596 mm si nici nu creste nici nu scade, vremea se mentine neschimbată, in general cetoasă si cu vant tare, ori cu ploi temporare, iar dacă e iarnă, cu ninsoare. Temperatura e coborată si noptile sunt foarte reci.
6. Dacă presiunea e coborată (sub 596 mm) si continuă să scadă lent (1-2 mm in 24 ore) e un bun indiciu că vremea se strică si mai mult: vantul devine mai tare, ceata mai persistentă, ploile sau ninsoarea mai abundente, iar temperatura si mai coborată.
7. Dacă presiunea e coborată (sub 596 mm) si scade rapid (cu 3-4 mm in 24 ore), atunci nu ne putem astepta decat la furtuni violente cu ploi mari, vara, sau la viscole, iarna, cu scăderi accentuate ale temperaturii.
8. Dacă presiunea e coborată si creste numai cand plouă sau ninge, iar cand a stat ploaia, incepe iar să scadă, putem fi siguri că vremea urată se mentine mai multă vreme.
9. Dacă presiunea e coborată insă creste continuu si lent (cu 1-2 mm pe zi) e o bună indicatie că vremea se ameliorează in cateva zile.
10. Dacă presiunea e coborată si creste rapid cu 3-4 mm pe zi, atunci timpul se indreaptă peste cateva ore, iar dacă vantul se roteste bătand dinspre nord si nord-est, ameliorarea este si mai rapidă si de lungă durată mai ales vara.
11. Dacă presiunea are o valoare mijlocie cuprinsă intre 596 si 602 mm, vremea este in general frumoasă, cu cer variabil, cu zile calde si nopți reci, iar dimineata si seara cu ceată.
Dacă presiunea creste lent sau rapid e semn că vremea devine frumoasă pe o perioadă mai lungă de timp. Dacă din contră, scade lent sau rapid e un indiciu că se apropie vremea rea.
12. Dacă presiunea este cu peste 10 mm mai ridicată decat valoarea ei normală pentru altitudinea respectivă (de exemplu la 2500 m are 570 mm in loc de 555) si dacă si vantul bate dinspre sud, atunci in mod sigur avem in toti Carpatii un timp foarte frumos si foarte călduros, atat vara cat si iarna si acest timp are o durată mare.
13. Dacă presiunea este cu peste 10 mm mai coborată decat valoarea ei normală (de exemplu 540 in loc de 555 mm la 2500m altitudine) si dacă vantul bate din nord-vest, atunci in toti muntii e vreme rea, cetoasă, ploioasă si friguroasă.
Toate aceste reguli sunt valabile pentru regiunea de munte mai inaltă de 800 m si cu deosebire pentru Carpati. Ele nu sunt aplicabile si in zona de ses unde cresterea de presiune atrage scăderea de temperatură si nu cresterea ei, asa cum se intamplă in zona de munte.
Termometrul ajută si el la cunoasterea vremii viitoare, atunci cand ne găsim in zona de munte, dar pentru folosirea lui trebuie cunoscute anumite date si anume care sunt temperaturile normale, in fiecare lună, la diferite altitudini si cum scade temperatura cu inăltimea.
Se stie că temperatura e cu atat mai coborată cu cat creste altitudinea, iar la aceeasi altitudine, temperatura variază de la o lună la alta.
In lunile februarie, martie, septembrie si octombrie, temperatura trebuie sa scadă cu 5 zecimi de grad la fiecare sută de metri de urcare. Dacă scade cu mai mult e semn de vreme rea, iar dacă scade mai putin e indiciu de timp bun.
In lunile iulie si august temperatura scade cu 0,6° pe suta de metri, iar in aprilie si mai - cu 0,7°. In iunie temperatura scade cu 8 zecimi de grad, deci cu aproape un grad.
Pentru simplificare putem considera că iarna temperatura scade cu o jumătate grad pe 100 m altitudine, iar vara cu 1°.
1. Dacă in ultimele 24 de ore si temperatura si presiunea au scăzut, vremea se mentine sau merge spre inrăutătire ; dacă scăderile sunt mari si la termometru si la barometru, vremea se strică rapid.
2. Dacă in ultimele 24 ore a crescut si temperatura si presiunea aerului, vremea se mentine sau devine frumoasă. Cand cresterile sunt mari si la barometru si la termometru, ameliorarea vremii se face rapid
Higrometrul este al treilea instrument pe care il putem folosi in prevederea timpului. El se compune dintr-un fascicul de fire de păr, fixat la un capăt, iar la celălalt legat printr-un mic resort de un ac indicator, care se miscă pe un cadran pe care sunt inscrise valorile umiditătii aerului, exprimate in procente. Cand aerul e umed, firul de păr se lungeste si indicatorul se deplasează pe cadran spre valorile mari ajungand la 100% cand plouă sau ninge.
Cand aerul se usucă, firul de păr al higrometrului se scurtează si acul se miscă spre valorile mici de 50%, 40% sau 30%.
Cunoscand acest principiu de functionare a higrometrului, este usor de inteles cum poate fi el utilizat in prognoză :
1. Cand higrometrul indică o uimiditate mai mică de 60% si scade, vremea se mentine frumoasă.
2. Cand el indică o umezeală mai mare de 70% si creste, vremea devine ploioasă.
3. Dacă la ora 12 higrometrul arată valori mai mari decat cele de dimineată, vremea ploioasă e foarte aproape.
4. Dacă seara higrometrul indică 80% la 90%, iar cerul e senin si vantul slab, a doua zi de dimineată se produce ceată.
5. Cand umezeala e mare, 90100%, si plouă sau cerul e foarte amenintător, dar higrometrul scade, vremea, se ameliorează.
Aparatul de radio. In lipsa instrumentelor meteorologice se pot folosi in prevederea timpului si aparatele de radioreceptie dacă, bine-ințeles, cabana unde suntem posedă un asemenea aparat.
Multe din fenomenele meteorologice sunt insotite de manifestatii electrice, care sunt receptionate de aparatul de radio. Acestor perturbatii ale auditiilor radiofonice li s-au dat numele de "paraziti atmosferici".
După intensitatea acestor paraziti atmosferici se pot face următoarele aprecieri asupra evolutiei vremii :
Pocniturile sau trosniturile care devin din ce in ce mai dese arată apropierea rapidă a unei furtuni.
Dacă aceste pocnituri sunt slabe si din ce in ce mai rare inseamnă că furtuna e la depărtare si se abate de masivul nostru.
Iarna, pocniturile in aparatul de radio anuntă apropierea ninsorii.
Paraielile numeroase si prelungite sunt un indiciu că in zilele următoare vremea devine inchisă si umedă, favorabilă precipitatiilor.
Fluierăturile usoare indică apropierea norilor grosi care dau ploi puternice insotite de grindină sau măzăriche.
Plesniturile sau turuielile scurte, rare si slabe anuntă scăderea temperaturii.
In general, trebuie tinut minte că parazitii atmosferici radiofonici anuntă schimbarea in rău a vremii si că timpul rău se apropie cu atat mai repede, cu cat parazitii sunt mai intensi, mai violenti si mai frecventi.
Vantul este si el un element meteorologic care ne permite sa tragem concluzii importante asupra evolutiei vremii.
In Carpati, sunt valabile, regulile următoare :
1. Dimineata, cand aerul e rece si cerul senin sau putin noros, iar vantul bate slab fără a avea o directie precisă, vremea rămane frumoasă.
2. Dacă dimineata aerul e cald si cerul senin, iar vantul suflă slab sau calm, in cursul după-amiezii, vara, va fi furtună, iar iarna, seara va fi ceată.
3. Dacă dimineata vantul bate tare dintr-o directie pe coasta muntelui si din directie opusă pe creastă, vremea se strică repede.
4. Dacă dimineata e cald si senin si vantul suflă tare dinspre sud, vremea se mentine frumoasă mai multe zile.
5. Dacă e rece si plouă ori ninge si vantul bate tare dinspre sud, vremea rea se mentine mai multe zile.
6. Dacă timpul e frumos dar vantul dinspre nord-vest se intăreste sufland violent pe coama muntelui, vremea se strică in zilele următoare devenind ploioasă vara, viscoloasă iarna.
7. Dacă timpul e rău, temperatura scade si vantul continuă să bată tare dinspre nord-vest, nu sunt sanse de ameliorare.
8. Dacă timpul e rău dar vantul se roteste bătand dinspre nord si nord-est, vremea se va ameliora.
9. Dacă timpul e frumos si vantul bate tare sau moderat de la nord, de mai multe zile, vremea rămane uscată si frumoasă si in zilele următoare.
10. Dacă vantul bate dinspre sud-est sau est, vremea se mentine frumoasă, iar dacă plouă, ploaia nu se mentine decat pe versantele sudice ale Carpatilor Sudici si pe versantele estice ale Carpatilor Orientali.
11. In general, In Carpatii nostri vanturile tari dinspre nord-vest aduc vreme ploioasă vara si viscole iarna ; vantul dinspre sud-vest mentine timpul frumos sau ameliorează pe cel ploios ; vantul dinspre sud si sud-vest mentine de asemenea timpul uscat si călduros, iar dacă vremea e ploioasă nu o ameliorează ; vantul dinspre est si nord-est păstrează un timp uscat, iar dacă vremea e ploioasă el o ameliorează pentru scurtă durată. Vantul de nord cauzează un timp rău care nu tine decat cîteva ore, apoi vremea devine bună pe un interval mai mare de timp.
Multe din fenomenele atmosferice, datorită imprejurărilor fizice care le determină, pot constitui bune indicatii in aprecierea evolutiei vremii.
1. Un răsărit de soare intr-o valvătaie noroasă colorată in arămiu e o indicatie că vremea devine ploioasă.
2. Un răsărit de soare printre nori colorati viu, iar cerul la orizont fiind violet sau visiniu, este de asemenea un indiciu de timp ploios.
3. Un răsărit de soare pe un cer alburiu la orizont si colorat in portocaliu anuntă timp frumos.
4. Un cer de culoare albastru inchis la amiază inseamnă timp frumos.
5. O ceată care se imprăstie dimineata fără a forma nori constituie, de asemenea, o indicatie pentru timp frumos.
6. Un banc de ceată prins de varful unui munte arată că vantul va continua să bată tare din directia pe care e situată creasta. Dacă ceata fuge din fata vantului si se ascunde după stancă, vantul va slăbi.
7. Cand varfurile muntilor se acoperă seara cu căciuli de ceată, vremea se strică in cateva zile.
8. Seara, cand soarele apune si pare mai mare ca de obicei, iar norii din jur iau coloratii diferite, a doua zi vă ploua.
9. Seara, cand soarele e strălucitor si apune intr-un cer colorat in rosu sau galben-portocaliu, e un indiciu că vremea rămane frumoasă.
10. Seara, cand luna răsare palidă si pare mai mare decat in mod obisnuit sau are fasii de nori in dreptul ei, putem deduce că vremea se va strica.
11. Noaptea, cand luna are in jurul ei un cerc mare luminos (halo) sau un cerc mai mic colorat (coroană) vremea se va strica in 2-3 zile.
12. Noaptea, cand stelele strălucesc foarte viu si tot cerul e plin de stele, văzandu-se foarte bine si norul alburiu de stele ce străbate cerul de la un orizont la altul si care e numit "Calea Laptelui", in după-amiaza zilei următoare putem astepta ploaie.
EXPLICAREA UNOR TERMENI
LATITUDINE = distanta cea mai scurtă a unei localităti fată de ecuator (linia ce inconjoară globul nostru terestru, la o distantă egală de cei doi poli).
LONGITUDINE = distanta cea mai scurtă a unei localităti fată de primul meridian (linia ce uneste cei doi poli ai pămîntului trecand pe langă Londra).
ECHINOCTIU = epocă din cursul anului (21.03 si 23.09) cand cei doi poli ai pămantului se găsesc la aceeasi distantă fată de soare, din care cauză ziua e egală cu noaptea.
SOLSTITIU = epocă din cursul anului (22.06 si 22.12) cand soarele ajunge la cea mai mare distantă fată de ecuator si pare că stationează cateva zile. La solstitiul de vară zilele sunt cele mai lungi, iar la cel de iarnă, noptile.
EMISFERA NORD si EMISFERA SUD = sunt cele două jumătăti ale pămantului pe care le separă ecuatorul.
