Ce-ar fi...Turcia schiabilă? Iată o utopie pe care-am învins-o citind, la început, tot ce s-a scris despre sezonul de iarnă în această țară unde mi se părea că nu ninge niciodată. Am fost surprins să aflu, din lecturi, că mai mult de șase stațiuni, mari cât Poiana Brașov, pot asigura piste de nivel olimpic și confort de cinci stele cu all inclusive. Că una din ele, Palandoken, va găzdui, anul acesta, Jocurile Universitare de Iarnă, a doua mare competitițe după Olimpiada Albă. Deși "mama natură" a dotat cu generozitate Turcia cu munți înalți, domeniul schiabil a fost relativ puțin exploatat, sportul cu schiurile fiind rezervat, multă vreme, ca și în România, unei elite. Ceva se schimbă, însă, în ultimii ani. Statisticile arată că numărul schiorilor a început să crească cu o rată de 30% pe an. Peste șase sute de mii de zile de schi au fost vândute, anul trecut, dintre care, mai mult de jumătate, în stațiunile Uludag si Kartalkaya (cifră încă minoră, comparativ cu cele trei milioane de francezi care își petrec, anual, vacanțele și week-end-urile în stațiuni de schi din Alpi).
Stațiunea Uludag se află la doar 35 de km de prima capitală otomană, azi orașul Bursa, în vest; ea este cea mai mare și mai veche stațiune de schi din Turcia. Situată în parcul național cu același nume, Uludagul deschide sezonul de schi în decembrie și îl încheie în martie, fiind o destinație ideală pentru începătorii în acest sport și pentru familiile cu copii. Pistele care însumează 20 de kilometri au, fiecare, între 1.700 m și 2.500 m lungime. Teleferic, elicoptere care te urcă pe vârful muntelui și snowmobile ieftine fac parte din recuzita acestui domeniu schiabil de invidiat pentru europenii din Vest și la care se poate ajunge, în câteva ore, cu mașina, de la Istanbul.
A doua mare stațiune de iarnă a Turciei este Kartalkaya sau, în traducere, "stânca vulturului"; ea este situată în Nord, nu departe de malul Mării Negre. Aici, munții creează un domeniu schiabil la circa 2.000 de metri deasupra nivelului mării, cu zăpezi care ating, în sezonul de vârf, trei metri grosime. Kartalkaya se află nu departe de orașul Bolu prin care se face legătura, pe autostradă, în câteva ore, cu Ankara și cu Istanbul. Nouă telecabine, două telescaune și șase teleschiuri transportă amatorii sporturilor de iarnă pe cei 20 de kilometri de piste schiabile.
Stațiunea Palandoken, în nord-estul Turciei, nu departe de orașul Erzurum, ridică pistele la 3200 de metri altitudine. Ea a fost creată în 1974 pentru militari, dar a fost, ulterior, deschisă civililor. Aici se găsesc trasee destinate schiorilor experimentați; ele sunt cele mai lungi (12 km) și cele mai înclinate din lume, existând inclusiv două piste certificate pentru slalom uriaș. Amănunt important: mijloacele de transport pe cablu nu se plătesc!
În general, raportat la stațiunile de schi din Europa, costurile echipamentului de schi, în Turcia, sunt inferioare, însumând circa 20 de dolari pe zi. Cazarea este asigurată în hoteluri de 4 și 5 stele, iar legătura cu Ankara și cu Istanbulul se face printr-un charter zilnic.
În Capadocia, foarte aproape de orașul Kayseri (vechea Cesareea) se află domeniul schiabil Erciyes, care poartă numele muntelui vulcanic de o rară frumusețe pe care e așezat. Aici, se poate schia până la 3.000 de metri din noiembrie, până la jumătatea lui aprilie, când și eu am făcut cunoștință cu iarna turcă întârziată. Imaginați-vă: la Erciyes, zăpada urca la doi metri, iar jos, în Kaiyseri, triumfa primăvara!
Aceleași contraste care dau fiori pot fi trăite în sudul Turciei, în regiunea Antalyei, unde există câteva domenii schiabile cu zăpadă mai puțină și concentrată în lunile de vârf ale iernii. Acolo, dimineața se poate schia, iar după-amiaza se poate face plajă pe malul mării. De altfel turcii se gândesc să aducă și la munte paradisul din stațiunile de pe litoral; deja, o serie de proiecte anunță mari schimbări la acest capitol. Prima încercare o constituie telefericul care va lega, în sud, muntele cu marea, în ceea ce se anunță a fi cea mai captivantă provocare a viitoarelor noastre vacanțe.
Sursa: jurnalul.ro
