27.07.2009
Aștept să vină Vali, Floricel și Adriana pentru a pleca într-o nouă expediție, Prima Expediție Sibiană pe vârful Elbrus - 5.642 m, din Caucaz.
Tocmai au plecat cei de la Realitatea TV, nu foarte mulțumiți că n-am avut mașină să filmeze urcarea în mașină și plecarea.
Am trecut și pe la Oana, deja îmi lipsește, dar șnițelele și prăjitura făcute îmi vor aminti cu siguranță de ea și de soacră.
Sigur vor trece repede 3 săptămâni, din 27.07 - 14.08.2009, apoi vom fi din nou împreună și putem relua pregătirile pentru cel mai tare "Everest" al meu - nunta cu Oana din 4.10.2009, care chiar e un eveniment mai important și mai complicat decât oricare expediție la care am participat.
Suntem 15 inși în final și dimineață urmează să ajungem în vama Siret, via Mediaș. 28.07.2009
După 995 km făcuți în 22 de ore și doar 10 $ șpagă obligatorie de mașină la vama ucraineană, suntem pregătiți de înnoptare într-o poieniță faină aproape de orașul UMAN.
Normal că ne-au ținut vreo 2 ore în vamă, pentru că n-aveam traducerea în rusă la procura pentru mașini. Ne-au găsit motiv. Dat șpagă - trecut.
Eu am mers cu Vali, Adriana și Alin în Citroenul lui meseriaș.
Am rătăcit drumul de 3 ori și din cauza la GPS, nu recunoaște tot ce trebe de pe traseu și panourile indicatoare sunt rare în limba latina.
Până acum a fost OK, vremea e faină, chiar foarte cald, pe aici s-a treierat deja, e plin de culturi de porumb și floarea-soarelui.
Echipa e OK, am mâncat, povestit împreună, fetele tot de la noi, chiar dacă ele și-au luat tot separat, cred că ne vom înțelege și pe munte.
Am văzut o mulțime de case ca niște palate, stil scoțian, plus altele în construcție, deci nu-i așa rău pe cât se spune sau crede.
Drumurile sunt destul de bune, calitativ sub noi, doar acum la final am mers cu 160 km/h pe o porțiune de autostradă. 29.07.2009
De fapt n-am scris chiar azi, am mers 860 km, deja suntem pe o miriște după granița cu Rusia. Am stat 5 ore la vamă, acte, șpagă și acum ne-am trezit după o noapte cu puțină ploaie pe miriștea cu paie.
Încă suntem bine, ne cam ciondănim, suntem mulți, ce-i drept Andone-i tare căpos, dar n-avem ce face, mergem mai departe către ținta noastră - Elbrus, mai avem cam 500 km.
Alin e și el obosit, am condus și eu, dar acum drumurile se pare că-s mai bune, dar sunt și mai multe mașini.
Ne-am trezit la ora 5, după ce-am pus cortul în viteză pe la 12 azi-noapte, dar a fost ploaie scurtă.
Am reușit să filmez și să fac ceva poze, e o imensitate țara asta, grâu și floarea-soarelui din nou. Motorina a fost 5,25 grivna/litru. 1 USD = 8 GRIVNA
Acum strângem dolarii pentru fondul comun; nu știu exact cât e ora, înainte sau după noi 1 oră. 30.07.2009
După 2700 km parcurși din Sibiu, la ora locală 22 (Rusia e cu o oră înaintea noastră) am luat fiecare camera în primire și așteptăm masa de seară.
Ne-am întâlnit cu Teo, Cami și Sașa din Pitești care nu au făcut Bezenghi din cauza vremii rele și n-au primit aprobarea de la militari. E destul de înnorat și plouă în fiecare după-masă.
Azi am avut o grămadă de controale cu miliția, radar sau alte bazaconii inventate, la unele am scăpat, iar la altele am dat șpagă 70 $, de câteva ori i-am amețit cu rusa mea, de ne-au lăsat să plecăm.
Cristi are o problemă: trebe să iasă până-n 10.08, noi abia în 13.08, o să vedem cum facem, încă nu ne-am hotărât, depinde cum facem vârful, de vreme, de echipă, care cam e fiecare pentru sine, destul de greu de împăcat toți. Probabil va pleca cu Sașa. 31.07.2009
Ne-am așezat în tabăra de corturi lângă baza Salvamont din Terskol, chiar am vorbit azi cu șeful bazei de aici să lăsăm mașinile la ei, mâine urmează să plecăm spre Elbrus, după ce ne înregistrăm la salvamont.
Azi ne-am făcut aclimatizarea pe muntele Cheget, am urcat cu 2 telescaune, vreme superbă, se vedea Donguz-Orun și Nakra Tau fără nori, căte puțin Elbrusul printre nori, n-a bătut vântul deloc, chiar ne-am ofticat că nu ne-am luat și parapantele cu noi.
La coborâre am mâncat pepene roșu adus de Andone, poze și filmările de rigoare.
Am avut o noapte agitată, patul dublu l-am împărțit cu Cristi, tot timpul m-a împins și descoperit, pe la ora 6 m-am trezit, mic dejun, am plătit restul de ruble la Pilgrim, ne-au dat actele necesare pentru a putea intra în munte și-am plecat la Cheget.
La coborâre am mers în Narzan la masă, tradiționalul "shaslak" (frigărui de baran - oaie/capră) și pește cu salată, stropite cu bere și vin roșu de la Dan, a fost ziua lui, i-am cântat, plus apă minerală direct de la sursă, aici vine lumea pentru asta. 1.08.2009
Am ajuns cu bine la 3.800 m, tabăra de la "Barells", niște rezervoare mari de tren probabil, care seamănă cu niște butoaie, după ce-am urcat cu gondola modernă de 8 locuri, telecabina veche și telescaunul de 1 loc, antic. Am venit în 2 ture cu buzul lui Andone din tabăra de corturi Terskol, unde am și lăsat mașinile, cu permisiunea lor.
Fiecare are câte un rucsac uriaș, plus 1 mic, suntem pregătiți pentru o săptămână de stat sus, am luat doar strictul necesar, dar sper că ne descurcăm.
Am găsit locuri faine de cort, aproape de apă, stăm toți împreună, dar zona a devenit un șantier imens, față de ce era în `97 - `98, se construiește în nebunie, fac un drum nou spre Priut - 4.200 m, dar tot butoaiele vechi au rămas și e cam plin de gunoaie, cam ca la Bâlea.
Lumea se simte destul de bine, 3 au probleme cu capul, dar trecătoare, asta arată că trebe s-o luăm încet la deal, fără grabă. Am dormit de amiază și noaptea nu prea am mai dormit, doar am moțăit, ne-au tocat la cap niște ruși vecini de cort cu noi. 3.08.2009
Am ajuns în refugiul Priut - 4.200 m, 9 stăm aici (500 ruble/noapte), 6 au pus corturile, dar stau pe la refugiu, mai ales fetele, orientariste, așteaptă să le aducă alții apă. 1 USD = 30 RUBLE
Vremea a fost foarte schimbătoare, soare, ceață, ninsoare, fără vânt tare, zăpadă udă și grea.
Mâine mergem până la "Stâncile lui Pastuhov" - 4.700 m pentru aclimatizare, apoi pe la 2 noaptea să plecăm spre vârf, când s-a anunțat vreme faină.
E lume multă pe aici, străini mulți, rusnaci destui care nu sunt foarte echipați, dar merg totuși.
Luăm în calcul și varianta de-a merge cu ratrakul la deal cât se poate pentru că avem aripile cu noi și nu e deloc ușor cu 15 kg în spate, extra. Le-am recuperat din cortul lui Willi, aici le-am lăsat la urcare, nu mai avea loc cu Octavian la dormit, așa că le-am făcut loc.
Ar fi super să putem zbura până jos în Terskol, lângă salvamont, dar e cam înnorat jos dimineața.
Oare ce face Oana, i-a trecut supărarea c-am lăsat-o singură? Mi-e dor de ea, dar știu că mă-nțelege, altfel nu eram împreună, așa a fost și cu Mexicul. 6.08.2009
Încă nu știu exact dacă și Willi a fost pe vârf, dar ceilalți 13 am ajuns ieri 5.08.2009 între ora 8 -9 pe o vrem super senină. Cristi s- întors să-i prindă pe piteșteni pentru revenire în țară.
A fost foarte frig, bătea un vânt rece când am pornit la ora 1 din Priut pe lună plină, fără să avem nevoie de lanterne.
Cu toate că a fost greu, la toți ne-au înghețat mâinile și picioarele, cred c-a fost - 20o C, am reușit ca-n 7 ore să ajungem pe vârf, dar pe rând, chair dacă alții renunțau. Am făcut pozele de rigoare, lacrimi la unii, dar a meritat, chiar s-a întrecut pe sine majoritatea.
N-am reușit să zburăm nici de pe vârf, nici de mai jos, doar ieri un zbor scurt de probă de la 4.500 m.
Luci a schiat de pe vârf, chiar dacă zăpada n-a fost ideală, însă a ajuns foarte repede până în Azau. Andone a plecat din șa și 9 dintre noi au coborât în Azau ieri.
Eu, Vali și Adriana îi așteptăm la butoaie pe Dan, Alin și Floricel. 7.08.2009
Scriu din mașina lui Dan și nu-mi vine să cred încă: Dan a dat șpagă 250 $ pentru că ne-au oprit și i-au pus fiola lui Andone și s-a înverzit. De fapt i-au schimbat-o clar, de asta m-au trimis la mașină, să nu văd ce fac. Au zis că-l duc la miliție și-i iau carnetul, așa că Dan a plătit jumate din 500 $, cât au vrut inițial.
Nenorociții!
Willi a fost și el pe vârf, deci reușită 100 % pentru expediție! Cei de la Pilgrim Tour ne-au dat certificate de vârf, dimineață am ținut un discurs echipei, am dormit la altă pensiune lângă telecabină, apoi la cumpărături în Cheget, foarte scumpe și nu prea lasă la preț.
Am trecut și pe la salvamont să le mulțumesc și să le spun că ne-am întors cu bine de pe vârf.
La ora 11,30 am pornit spre ferryboat-ul din Kerch, granița cu Ucraina, 930 km, dar am făcut foarte puțin până acum ora 19, o să dormim pe undeva sigur.
Oana și-a luat rochia de mireasă. 8.08.2009
LA MULTI ANI! Dexter.
Stăm de vreo 6 ore ca proștii la coadă la ferry în Port Kavcaz spre Kerch și e foarte cald de mori, noroc că adie briza de la cele 2 mări:Azov și Neagră. Se pare că vine și rândul nostru într-o oră. Sper.
Am plătit taxele de trecere, foarte scump și ne-au prostit la mașini, au luat mai mult, cică avem mașini mari, chiar dacă ne încadram sub 4.200 cmc, cum scria pe tabel, dar ne dau chitanță au zis, degeaba i-am făcut hoți; râdeau - 5.480 ruble.
Am stat la coada de la bilete destul, la grămadă, plus c-am completat niște acte în rusă vreo oră, care de fapt nu trebuiau, era asigurarea auto și noi aveam.
În fine, după toate porcăriile astea, cred că vom sta 2 - 3 zile la mare să ne revenim după munte, aici e cald și lume multă la mare. Chiar am trecut pe lângă o intrare la mare, unde erau câteva mașini cu ruși la plajă, dar Marea Azov am înțeles că e cea mai poluată, plus că sunt ceva combinate aproape, așa c-am așteptat să ajungem la Sudak sau mai aproape, unde găsim loc de cort și baie.
Trupa a mâncat și normal n-a mai lăsat pâine. 12.08.2009
La ora 4 dimineața am ajuns în fine la Oana acasă cu buzul lui Andone pe o vreme destul de urâtă, rece și ploioasă.
Am stat în Sudak o zi și o noapte, am făcut baie, ne-am plimbat pe faleza lungă și dimineața am plecat spre alt loc unde vroiam să avem plajă cu nisip, nu cu pietre tăioase ca aici. Dar Alin s-a dus glonț către țară și n-a mai oprit deloc. Așa că ne-am despărțit și noi am mai stat o noapte la somn și am ajuns după ei acasă.
În Feodosia am făcut baie noaptea în mare, apă caldă, plajă mare cu nisip, foarte fain, dar n-am stat.
Oricum plaja lor e îngustă și sunt corturi peste tot, ca la Vama Veche.
Dar a fost bine pentru revenire și relaxare, în plus am mâncat mai bine.
Fiecare și-a luat suveniruri pentru acasă și-am condus până la vamă. Aici un vameș cu care s-a băgat Dan în seamă ne-a făcut loc să intrăm în față pe la tranzit și în 20 de minute am trecut cu mirare, de necrezut după câte am pățit cu rușii.
În Suceava am făcut socotelile, nu fără ceartă și pretenții absurde ale fetelor din București să le plătim și mâncarea lor individuală, dar am rezolvat. Vreau să remarc lipsa totală de fair-play ale acestora, chiar dacă au fost acceptate fără rezerve de echipă, nici nu le mai amintesc numele, nu merită.
Cap la cap a fost cea mai numeroasă și reușită expediție pe care am organizat-o și condus-o. Sunt mulțumit!
CEASLIVA CAUCAZ '09!
