DOI ROMANI AU AJUNS PE SCHIURI LA POLUL SUD

Ieri, 13 decembrie 2011, la ora 20:30 (ora Romaniei), unul dintre cei mai experimentati alpinisti romani, Coco Galescu, si un miliardar de Top 300, Romeo Dunca, au ajuns pe schiuri la Polul Sud. Ei au mers doua saptamani pe schiuri, peste 300 de kilometri, pana in cel mai sudic punct al Pamantului, alaturi de o expeditie internationala din care au mai facut parte 16 norvegieni, cat si temerari din Africa de Sud, Anglia si Elvetia. Exploratorii au urmat ruta pe care a fost cucerit Polul Sud, in urma cu fix 100 de ani de norvegianul Roald Amundsen, infruntand temperaturi de pana la -35 sau chiar -45 de grade Celsius. Intoarcerea acasa nu se mai face pe schiuri, Galescu si Dunca vor zbura cu un avion mic de la Polul Sud la Punta Arenas, apoi de aici la Santiago de Chile, Madrid si in final Timisoara.

Un iceberg de 30 de milioane de tone s-a desprins dintr-un gheţar în urma cutremurului din Noua Zeelandă

Blocul de gheaţă a căzut într-un lac a provocat valuri de până la trei metri, timp de aproximativ 30 de minute. Greutatea isberg-ului este estimată între 30 şi 40 de milioane de tone, s-a desprins marţi din gheţarul Tasman, cel mai lung din ţară, căzând apoi în apele unui lac, într-un zgomot asurzitor, a declarat Denis Callesen, director al unui centru de turism, Aoraki Mount Coook Alpine Village.
"Cutremurul, aşa cum a fost resimţit aici, a dat impresia unei mişcări de oscilaţie timp de aproximativ un minut. Mişcarea s-a oprit, apoi a reînceput, din nou timp de un minut", a spus el. Câteva secunde mai târziu, mai mulţi angajaţi care se aflau în apropiere de lac au auzit un zgomot puternic, "ca nişte tiruri de arme" puternice, a continuat el, fiind sigur că blocul s-a desprins din cauza cutremurului.
Persoanele din împrejurimi se aşteptau însă de mai mult timp ca, mai devreme sau mai târziu, din gheţar să se desprindă un bloc de proporţii, potrivit lui Denis Callesen. Incidentul a fost confirmat de Ministerul Protecţiei Mediului, care nu a confirmat dacă acesta este legat direct de cutremur, al cărui epicentru s-a aflat la 150 de kilometri distanţă. "Ne putem gândi sau nu la faptul că seismul a grăbit căderea blocului, dar ideea este că vârful gheţarului era gata să se desprindă", a declarat Richard McNamara, responsabil în cadrul ministerului pentru această regiune muntoasă.
Blocul, având o lungime de un kilometru, s-a dezintegrat în mai multe aisberguri, dintre care unele având o lungime de 200 de metri şi o înălţime de 50 de metri deasupra suprafeţei apei.

Rusia va explora lacul Vostok din Antarctica

Vreme de 15 milioane de ani, un lac încapsulat în gheaţă a rămas pecetluit adânc sub crusta congelată a Antracticii, ascunzând, probabil, forme de viaţă preistorică sau chiar necunoscute omului. Acum, cercetătorii ruşi sunt pe cale să îi pătrundă secretele.
"Mai avem foarte puţin până vom ajunge la el", declara în urmă cu doar câteva zile Alexei Turkeyev, lider al bazei polare ruse Vostok. Echipa coordonată de omul de ştiinţă a forat continuu vreme de săptămâni întregi pentru a atinge lacul, aflat la o adancime de 3.750 de metri sub calota de gheaţă, înainte ca scurta vară antarctică să se încheie. Aici s-a înregistrat cea mai scăzută temperatură cunoscută pe Terra, de minus 89,2 grade Celsius.
Oamenii de ştiinţă suspectează că adâncurile lacului vor dezvălui noi forme de viaţă, oferind informaţii despre cum arăta planeta înaintea erei glaciare şi despre cum a evoluat viaţa. De asemenea, ar putea oferi o idee despre posibilele condiţii de viaţă existente în locuri extreme similare, precum Marte şi Europa, luna lui Jupiter.
Lacul Vostok, cum a fost numit, este aproximativ de mărimea lacului siberian Baikal, fiind cel mai mare şi cel mai adânc dintre toate cele 150 de lacuri subglaciare izolate din Antarctica. Este suprasaturat cu oxigen, neasemănându-se cu vreun alt mediu cunoscut de pe Terra.
Cum iarna începe să muşte agresiv din ţinutul Antarcticii, planul iniţial era ca echipa să părăsească situl pe data de 6 februarie, cu ultimul zbor din sezonul "estival". La data ultimului contact cu ruşii făcut public, pe 4 februarie, temperatura în locul unde se aflau era deja de minus 40 de grade Celsius şi ei mai aveau doar cinci metri de forat până să îşi atingă obiectivul.

Incredibilul observator construit la 2.500 metri adâncime sub Antarctica

Îngropat la o adâncime de aproximativ 2.500 de metri în calota glaciară a Antrarcticii se află cel mai bizar observator din lume, a cărui asamblare a fost finalizată recent.
Observatorul IceCube Neutrino este un telescop gigantic poziţionat la Polul Sud şi proiectat astfel încât să detecteze particule elementare subatomice denumite neutrini care circul prin Pământ cu viteza luminii.
Construirea telescocupului s-a definitivat la finele anului trecut, deşi el a colectat deja date mai mulţi ani la rând. Se ştiu foarte puţine despre neutrini, dar se crede că aceştia transportă informaţii esenţiale despre naşterea galaxiei noastre precum şi despre enigmaticele găuri negre.
Fizicienii cred că aceste particule misterioase cu energie uriaşă se nasc în urma evenimentelor cosmice violente, cum ar fi coloziunea dintre galaxii sau găuri negre. Capabili să călătorească miliarde de ani-lumină prin spaţiu fără să fie absorbiţi sau respinşi de câmpuri magnetice ori de atomi, neutrinii ar putea oferi răspunsuri la unele dintre cele mai fundamentale întrebări despre univers.
Dar mai întâi particulele trebuie găsite şi observate, iar soluţia pare a fi telescopul IceCube. Întregul proiect a costat 279 de milioane de dolari. În forma sa finală construcţia a condus la forarea a cel puţin 86 de găuri pentru cei 5.160 de senzori optici care intră în componenţa detectorului principal.
Coliziunea dintre un neutrin şi un atom produce particule cunoscute ca "muoni" într-o sclipire de lumină albastră denumită "radiaţie Cherenkov". În ultratransparenţa gheţii antarctice, senzorii optici ai telescopului pot detecta această lumină albastră.
Poate în mod neaşteptat, senzorii observatorului IceCube sunt orientaţi în jos, prin miezul pământului spre cerul de deasupra Arcticii, pentru a detecta neutrinii atunci când aceştia pătrund prin planetă. Cum neutrinii sunt singurele particule cunoscute care pot trece prin materie neobstrucţionate, telescopul foloseşte Pământul ca pe un filtru pentru a selecta doar muonii ce rezultă din coliziuni.
Un telescop pentru neutrini trebuie să fie suficient de transparent încât lumina "muonică" să poată trece printr-o largă varietate de senzori, şi destul de opac pentru a evita interferenţa cu lumina naturală. De asemenea, el trebuie să fie destul de adânc încât să evite şi razele cosmice din emisfera sudică. Stratul de gheaţă din Antarctica îndeplineşte toate aceste criterii.

Domul de la Polul Sud a fost dezmembrat

Domul Amundsen-Scott de la Polul Sud a fost dezmembrat in acest an pe timpul verii australe. Noua statie de la Polul Sud a fost terminat in ianuarie 2008. De atunci vechiul Dom a fost folosit foarte putin. Dezmenbrarea a inceput tot la inceputul anului 2008.
De-a lungul anilor datorita vanturilor puternice si a zapezii spulberate, domul a fost acoperit treptat de o cantitate mare de zapada. In fiecare vara buldozerele au lucrat din greu sa escaveze domul din zapada.

Aisberguri imense desprinse din calota glaciară a Antarcticii

Un aisberg imens s-a desprins din calota glaciară antarctică, dislocând un al doilea aisberg de dimensiuni similare, transmite AP. Dislocarea acestor două aisberguri atât de masive, observată şi fotografiată din satelit, poate avea ca efect scăderea nivelului de oxigen în apele oceanelor planetei, conform unui anunţ făcut vineri de oameni de ştiinţă australieni şi francezi.
Cele două aisberguri plutesc în prezent în derivă, unul lângă celălalt, după ce au intrat în coliziune la data de 12 sau 13 februarie. Conform datelor oferite de Neal Young, glaciolog la Australian Antarctic Division, masele de gheaţă se află la aproximativ 150 km în larg de coastele Antarcticii.
Young a precizat că aisbergul de 97 km lungime s-a izbit de gheţarul plutitor Mertz, o altă masă uriaşă de gheaţă, din care a desprins un alt aisberg de dimensiuni foarte mari. Noul aisberg format în urma coliziunii are 78 km lungime şi 39 km lăţime, conţinând echivalentul unei cincimi din consumul total anual de apă la nivelul întregii planete.
Experţii sunt îngrijoraţi de efectele pe care aceste masive dislocări de gheaţă le-ar putea avea pentru circulaţia curenţilor ascendenţi şi descendenţi de apă din jurul gheţarului Mertz. Prin dislocarea unei părţi a gheţarului, volumul s-a umplut cu apă marină şi sloiuri formate din apă sărată, care împiedică procesul de coborâre spre adâncimi a apei reci, mai dense.
Pocesul de scufundare a apei mai dense şi mai reci alimentează curenţii oceanici de mare adâncime, care la rânduul lor susţin dinamica ecosistemului marin.
Ar putea să apară regiuni ale oceanelor planetei care să fie extrem de sărace în oxigen, iar în aceste zone majoritatea formelor de viaţă marină vor dispărea, avertizează Mario Hoppema, specialist în chimia apelor oceanice de la Institutul Alfred Wegener pentru cercetări marine şi polare din Germania.
Cele două aisberguri, cântărind 860 miliarde de tone şi respectiv 700 de miliarde de tone, se vor îndrepta probabil spre vest, de-a lungul coastei Antarcticii, a conchis Neal Young.

Aisbergul care ameninţa Australia s-a fragmentat

Aisbergul înainta ameninţător spre continentul australian s-a rupt în câteva sute de blocuri de gheaţă de mari dimensiuni, informează agenţia spaniolă de presă EFE, care citează surse oficiale.
Curentul marin duce blocurile de gheaţă către coasta de sud a Australiei. Giganticul bloc de gheaţă, care avea iniţial 19 kilometri lungime şi 8 kilometri lăţime, şi-a redus dimensiunea în ultimele zile cu aproape 30%, potrivit geologului australian Neal Young.
Fragmentarea icebergului a dus la răspândirea a sutelor de blocuri de gheaţă de-a lungul a mii de kilometri de ocean la nord de Antarctida. Geologul autralian a explicat că fragmentarea gheţarului a fost cauzată de temperatura crescută a apei - între şase şi opt grade Celsius.
Geologul a asigurat că se aşteaptă ca gheaţa să se topească în întregime înainte de a ajunge la extrema meridională a Australiei, cum s-a întâmplat cu o lună în urmă cu un grup de peste o sută de blocuri care se îndreptau spre Noua Zeelandă.

Turismul în Antarctica va fi restricţionat

Turismul în Antarctica va fi restricţionat, potrivit măsurilor adoptate de SUA pentru a proteja mediul fragil din regiunea polară.
După o întâlnire de două săptămâni în Baltimore, SUA, semnatarele Tratatului Antarctic au fost de acord să impună restricţii asupra mărimii vaselor care aduc pasageri şi numărului de oameni care poate fi dus la ţărm în acelaşi timp.
Limitarea accesului turiştilor pe continent a fost realizată de urgenţă din cauza creşterii vizitelor şi a accidentelor navale, incluzând două eşuări la mal în sezonul 2008-2009 şi o scufundare a unui vas în 2007.
International Association of Antarctica Tour Operators a declarat că vizitele pe continentul de gheaţă au crescut de la 6.700 de turişti în sezonul 1992-1993, la 45.213 în 2008-2009.
Schimbările vor deveni legale după ce fiecare dintre cele 28 de naţiuni semnatare le vor ratifica. Restricţiile au fost adoptate prin consens şi fără opoziţie. Restricţiile nu conţin penalizări pentru limitarea operaţiunilor turistice. Dar cer semnatarelor să se asigure că agenţiile de turism care oferă excursii în Antarctica nu vor încărca navele cu peste 500 de pesageri şi vor restricţiona plimbările pe continent la doar 100 de persoane deodată.

Prima bază polară care nu generează CO2

Prima bază ştiinţifică ce nu generează dioxid de carbon a fost inaugurată în Antarctica, şi vine în sprijinul teoriilor oamenilor de ştiinţă potrivit cărora energia alternativă este viabilă chiar şi în cele mai reci zone ale Terrei.
Panourile solare amplasate în Peninsula Antarctică pot să capteze, într-un an, la fel de multă energie ca cele amplasate în unele zone din Europa.
Construită în peste doi ani, staţia polară are o carcasă de oţel şi foloseşte microorganisme pentru a descompune deşeurile şi pentru a recicla apa menajeră de până la cinci ori, înainte de a o deversa într-o crevasă.
Turbinele eoliene amplasate pe vârful muntelui Utsteinen şi panourile solare de mărimea unor clădiri cu trei etaje asigură necesarul de energie şi apă caldă al bazei ştiinţifice. Chiar şi designul ferestrelor contribuie la economia de energie.

Unul dintre cei mai mari gheţari din Antarctica se topeşte de patru ori mai repede ca acum zece ani

Măsurătorile făcute din satelit asupra gheţarului Pine Island din Antarctica de Vest arată că suprafaţa gheţurilor scade cu 16 metri pe an, arată BBC.
Pine Island, care acoperă o suprafaţă de 5,400km, are suficientă apă pentru a ridica nivelul oceanelor cu 3cm, a declarat profesorul Andrew Shepherd de la Universitatea Leeds.
Acum 15 ani, se estima că gheţarii se vor topi în aproximativ 600 de ani. Acum, informaţiile sugerează că ar putea dispărea în doar 100 de ani.
Daca gheţarul Pine Island se topeşte, va avea implicaţii enorme asupra ridicării nivelului mărilor şi va fi urmat de dezintegrarea rapidă a întregii calote glaciare din Antarctica de Vest.

Lant muntos ingropat sub Antarctica

Un lant muntos, de marimea Alpilor, a fost descoperit sub calota de gheata a Antarcticii, ceea ce sugereaza ca vasta intindere de gheata s-a format mult mai repede decat s-a crezut pana acum.
Masivul muntos a fost descoperit in 1957, dar, folosind radarul si senzori de gravitate, cercetatorii au realizat prima harta detaliata a muntilor Gamburtsev. Surprizele nu au fost putine. Acestia se asteptau sa gaseasca un platou, dar au gasit o zona cu mai multe varfuri inalte si vai. "Surpriza a fost nu numai ca este un lant muntos de marimea Alpilor, ci si ca seamana foarte mult cu Alpii, cu varfuri inalte si vai", a spus geofizicianul Fausto Feraccioli, de la British Arctic Survey.
Prezenta varfurilor ascutite sugereaza ca gheata s-a format rapid, ingropand masivul la peste patru kilometri sub gheata.
Misterul este ca Alpii au numai 50-60 de milioane de ani, in timp ce aici avem un lant muntos care ar putea avea 500 de milioane de ani, a precizat Feraccioli. Istoria Antarcticii va trebui rescrisa. Echipa de cercetatori din Australia, Marea Britanie, Statele Unite, Germania, Japonia si China a gasit si apa sub gheata, folosind un avion care a acoperit o arie de 120.000 de kilometri patrati. In total, peste 20% din suprafata totala a Antarcticii de Est a fost explorata. In ultimii ani, in Antarctica au fost descoperite mai multe lacuri subglaciare.

Lacul Vostoc

Aflat la aproape trei kilometri sub gheţurile Antarcticii, lacul subteran Vostok ar putea conţine forme de viaţă necunoscute încă pământenilor. Existenţa acestor mici forme de viaţă ar putea scoate la lumină modalitatea în care se dezvoltă viaţa în mediile îngheţate, inclusiv pe Marte, susţin cercetătorii.
Oamenii de ştiinţă speră ca cercetarea apei acestui lac să ofere indicii importante despre nivelul mărilor şi schimbările climatice. Autorităţile britanice au fost de acord să finaţeze acest proiect şi au acordat deja 6 milioane de lire sterline unei echipe formate din cercetători ai Universităţii din Bristol.
n următorii cinci ani, cercetătorii vor încerca să dezvolte tehnologia necesară proiectului. În anul 2013, aceştia speră să poată face rost de mostrele de apă de care au nevoie pentru a descoperi "forme de viaţă nemaivăzute" pe Pământ. În plus, aceştia vor să colecteze sedimente de pe fundul lacului pentru a cerceta felul în care climatul s-a schimbat de-a lungul timpului.

Zece colonii noi de pinguini imperiali

In oceanul Antarctic au fost descoperite zece noi colonii de pinguini imperiali, dupa ce s-au cercetat niste fotografii din satelit, care indicau prezenta excrementelor de pinguini pe gheata.